reduceri si promotii 2018
Definitie brumare - ce inseamna brumare - Dex Online

brumare definitie

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. – Din brumă1. verb tranzitiv bruma

brumá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. brumeáză verb tranzitiv bruma

brumà v. a cădea sau a bate bruma. verb tranzitiv brumà

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. (Rar) 1. Intranz. A cădea brumă (1). 2. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu brumă (1) sau cu ceva care seamănă cu bruma. – Din brumă. verb tranzitiv bruma

BRUMÁ, pers. 3 brumează, vb. I. 1. Intranz. A cădea brumă. 2. Tranz. (Rar) A acoperi cu brumă. Verde frunzuță... Cît o ninge ș-o brumează, Ea e tot mîndră și creață. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 21. ◊ F i g. Peste mun­ții brumați de lună era o tăcere tare ca piatra, o tăcere pustie. DAN, U. 207. verb tranzitiv bruma

bruméz v. intr. (d. brumă). Uzitat la pers. III: brumează, cade bruma: a brumat astă-noapte. V. tr. Acoper cu brumă: florile s’aŭ ofilit, că le-a brumat. – Și imbr- (ca v. tr.). verb tranzitiv brumez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brumare

brumare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brumare brumarea
plural brumări brumările
genitiv-dativ singular brumări brumării
plural brumări brumărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z