brum definitie

credit rapid online ifn

BRUM s. n. zgomot perturbator la ieșirea amplificatoarelor de audiofrecvență, datorat alimentării lor de la rețeaua de curent electric alternativ. (< germ. Brummen) substantiv neutrubrum

BRUM s. n. Perturbație care poate să apară într-un sistem de transmisie audio, manifestându-se ca un zgomot de frecvență joasă, suprapus semnalului util. – Din germ. Brummen. substantiv neutrubrum

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrum

brum  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brum brumul
plural
genitiv-dativ singular brum brumului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z