bruia definitie

credit rapid online ifn

BRUIÁ vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p.i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller]. verb tranzitivbruia

BRUIÁ vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller) verb tranzitivbruia

credit rapid online ifn

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire. verb tranzitivbruia

bruiá (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiáză, 1 pl. bruiém; conj. prez. 3 să bruiéze verb tranzitivbruia

BRUIÁ, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller. verb tranzitivbruia

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluibruia

bruia  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)bruia bruiere bruiat bruind singular plural
bruind bruiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bruiez (să)bruiez bruiam bruiai bruiasem
a II-a (tu) bruiezi (să)bruiezi bruiai bruiași bruiaseși
a III-a (el, ea) bruia (să)bruiai bruia bruie bruiase
plural I (noi) bruiem (să)bruiem bruiam bruiarăm bruiaserăm
a II-a (voi) bruiați (să)bruiați bruiați bruiarăți bruiaserăți
a III-a (ei, ele) bruia (să)bruieze bruiau bruia bruiaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z