reduceri si promotii 2018
Definitie bruftuit - ce inseamna bruftuit - Dex Online

bruftuit definitie

bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva). verb tranzitiv bruftui

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca. verb tranzitiv bruftui

bruftuí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiésc, imperf. 3 sg. bruftuiá; conj. prez. 3 să bruftuiáscă verb tranzitiv bruftui

bruftuì v. 1. a tencui un zid; 2. fig. a se răsti, a brusca: începu s´o gonească și s’o bruftuiască. verb tranzitiv bruftuì

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui. verb tranzitiv bruftui

BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. F i g. A arunca (cuiva) cuvinte aspre, a vorbi pe un ton aspru, a ocărî; a repezi, a brusca. Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că eu face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184. verb tranzitiv bruftui

bruftuĭésc v. tr. (d. bruft. V. pirsnesc). Acoper cu bruft. Fig. Bruschez cu vorba saŭ și cu ghĭontu. verb tranzitiv bruftuĭesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului bruftuit

bruftuit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bruftuit bruftuitul bruftui bruftuita
plural bruftuiți bruftuiții bruftuite bruftuitele
genitiv-dativ singular bruftuit bruftuitului bruftuite bruftuitei
plural bruftuiți bruftuiților bruftuite bruftuitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z