brudiu definitie

credit rapid online ifn

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic. adjectivbrudiu

brúdiŭ, -ie adj. (cp. cu rut. brudiĭ, murdar). Mold. Trans. Nevîrstnic, minor. Simplu, naiv, lud. – Și brúdiv (Dos.) și brudátic. La Negr. brúdnic. adjectivbrudiŭ

credit rapid online ifn

brudíu, brudie, adj. – Tânăr, necopt, naiv, prostuț, fără judecată (Țiplea 1906; Papahagi 1925): „Ce haznă ți-i de crăiie / Dacă mintea ți-i brudie” (Țiplea 1906). – Et. nec. (MDA, NDU). adjectivbrudiu

brúdiu (reg.) [diu pron. dyu]/brudíu adj. m., f. brúdie (-di-e)/brudíe; pl. m. și f. brúdii/brudíi adjectivbrudiu

BRÚDIU, -IE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic; p. ext. fără judecată; brudnic. [Acc. și: brudíu, -íe]Et. nec. adjectivbrudiu

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Regional) Tînăr, nevîrstnic, necopt (la minte). Crud la trup și brudiu la minte. SBIERA, P. 152. Fost-am tînăr și brudiu, Pare-mi rău, ș-amu-i tîrziu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 221. ◊ (Substantivat) Au început, ca un brudiu ce era, să ceară de la pasăre pistolașul. SBIERA, P. 70. adjectivbrudiu

brudnic a. Mold. sburdalnic, naiv: ca o copilă brudnică NEGR. [Și brodiu, brudiu, origină necunoscută]. adjectivbrudnic

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrudiu

brudiu  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brudiu brudiul brudie brudia
plural brudii brudiii brudii brudiile
genitiv-dativ singular brudiu brudiului brudii brudiei
plural brudii brudiilor brudii brudiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z