BROSCÚȚ, broscuți, s. m. Pui de broască. – Din broască + suf. -uț.. substantiv masculinbroscuț
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. (Rar) Pui (mascul) de broască (I). – Din broscuță (derivat regresiv). substantiv masculinbroscuț
BROSCÚȚ, broscuți, s. m. Pui de broască. Își hrănea broscuțul lui și-l ținea într-o colivioară mică. CARAGIALE, S.45. substantiv masculinbroscuț
broscuț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | broscuț | broscuțul |
plural | broscuți | broscuții | |
genitiv-dativ | singular | broscuț | broscuțului |
plural | broscuți | broscuților |