BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei. 3. (Glumeț) Copil. substantiv masculinbroscoi
broscóĭ m., pl. tot așa. Broască mare. Fig. Fam. Copil mic: mă broscoĭule! V. borboloc. substantiv masculinbroscoĭ
broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii substantiv masculinbroscoi
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi. substantiv masculinbroscoi
BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (1). Broscoii din răstoacă îl insultă-n pauze. TOPÎRCEANU, B. 47. 2. Masculul broaștei. substantiv masculinbroscoi
broscoi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | broscoi | broscoiul |
plural | broscoi | broscoii | |
genitiv-dativ | singular | broscoi | broscoiului |
plural | broscoi | broscoilor |