broscoi definitie

BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei. 3. (Glumeț) Copil. substantiv masculin broscoi

broscoi, broscoi s. m. copil mic substantiv masculin broscoi

broscóĭ m., pl. tot așa. Broască mare. Fig. Fam. Copil mic: mă broscoĭule! V. borboloc. substantiv masculin broscoĭ

broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii substantiv masculin broscoi

BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi. substantiv masculin broscoi

BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (1). Broscoii din răstoacă îl insultă-n pauze. TOPÎRCEANU, B. 47. 2. Masculul broaștei. substantiv masculin broscoi

broscoiu m. 1. broască râioasă; 2. (ironic) copil mic. substantiv masculin broscoiu