broscoi definitie

BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei. 3. (Glumeț) Copil. substantiv masculinbroscoi

broscoi, broscoi s. m. copil mic substantiv masculinbroscoi

broscóĭ m., pl. tot așa. Broască mare. Fig. Fam. Copil mic: mă broscoĭule! V. borboloc. substantiv masculinbroscoĭ

broscói s. m., pl. broscói, art. broscóii substantiv masculinbroscoi

BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (I). 2. Masculul broaștei (I). 3. (Glumeț) Epitet dat unui copil mic. – Broască + suf. -oi. substantiv masculinbroscoi

BROSCÓI, broscoi, s. m. 1. Augmentativ al lui broască (1). Broscoii din răstoacă îl insultă-n pauze. TOPÎRCEANU, B. 47. 2. Masculul broaștei. substantiv masculinbroscoi

broscoiu m. 1. broască râioasă; 2. (ironic) copil mic. substantiv masculinbroscoiu