BRONZÍT s.n. Varietate de piroxen și oxid de fier, de culoare brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. [Cf. fr. bronzit, germ. Bronzit]. substantiv neutrubronzit
BRONZÍT s. n. varietate de piroxen și oxid de fier, brun-gălbui. (< fr. bronzit) substantiv neutrubronzit
bronzít s. n. substantiv neutrubronzit
BRONZÍT s. n. Varietate de piroxen și oxid de fier, având culoarea brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. – Din fr. bronzit. substantiv neutrubronzit
bronzit substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bronzit | bronzitul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bronzit | bronzitului |
plural | — | — |