BRONTOGRÁF s.n. Aparat înregistrator de trăsnete. [< fr. brontographe, cf. gr. bronte – trăsnet, graphein – a scrie]. substantiv neutrubrontograf
BRONTOGRÁF s. n. aparat înregistrator de trăsnete. (< fr. brontopraphe) substantiv neutrubrontograf
brontograf substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | brontograf | brontograful |
plural | brontografe | brontografele | |
genitiv-dativ | singular | brontograf | brontografului |
plural | brontografe | brontografelor |