broboni definitie

BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană. verb tranzitivbroboni

broboní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brobonésc, imperf. 3 sg. broboneá; conj. prez. 3 să broboneáscă verb tranzitivbroboni

brobonì v. a acoperi cu picături sau bășici, a bășica; o sudoare rece îi broboni fruntea. verb tranzitivbrobonì

BROBONÍ, brobonesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu broboane. [Var.: broboná vb. I] – Din broboană. verb tranzitivbroboni

BROBONÍ, pers. 3 brobonește, vb. IV. Tranz. (Despre sudoare, nădușeală) A acoperi (fața,fruntea etc.) cu broboane. Sudoarea îi izvora pe la rădăcina perilor și-i brobonea fruntea. VLAHUȚĂ,O. A. 106. ◊ Refl. (Despre frunte, față) Fruntea i s-a brobonit de sudoare rece, iar în creier s-a învolburat' o apă tulbure, cînd fierbinte, cînd înghețată. POPA, V. 12. Fruntea lui Dan se broboni de sudoare. VLAHUȚĂ, O. A. III 112. – Variantă: broboná, pers. 3 brobonează (DELA­VRANCEA, S. 118), vb. I. verb tranzitivbroboni

*brobonéz v. tr. (d. broboană). Acoper cu broboane: o sudoare rece îĭ brobonă fruntea. V. refl. Fruntea i se brobonase de sudoare. – Și îmbr-. V. boboșez și buburez. verb tranzitivbrobonez