broșură definitie

BROȘÚRĂ s.f. Tipăritură cu puține foi, legată într-o copertă moale. [< fr. brochure]. substantiv feminin broșură

BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită cuprinzând un număr redus de foi. ♦ (Înv.) Fasciculă. – Fr. brochure. substantiv feminin broșură

*broșúră f., pl. urĭ (fr. brochure). Carte mică broșată, cărticică. V. filadă. substantiv feminin broșură

broșúră s. f., g.-d. art. broșúrii; pl. broșúri substantiv feminin broșură

broșură f. carte broșată de mică întindere. substantiv feminin broșură

BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită sub formă de carte, care cuprinde un număr redus de foi; filadă. ♦ (Înv.) Fasciculă. – Din fr. brochure. substantiv feminin broșură

BROȘÚRĂ, broșuri, s. f. Lucrare tipărită cuprinzînd un număr redus de foi, legate într-o copertă moale (și care, datorită proporțiilor ei reduse, poate fi ușor difu­zată în mase). Oamenii muncii au la îndemînă un număr mare de ziare, reviste, broșuri, cărți, editate de partid. HOT. A. 10. Începutul acesta de înțelegere ii venea și din sfaturile cu Florea fierarul și din broșurile pe care acesta i le împrumutase și pe care el le citea pînă tîrziu. SADO­VEANU, M. C. 75. De la ivirea broșurii d-Lui Dăscălescu au trecut vreo șase luni. RUSSO, O. 84. ♦ (Învechit) Fas­ciculă. Magazinul istoric va ieși în broșuri de cîte patru coale in -8° pe lună; care într-un an vor forma două volumuri. BĂLCESCU, O. I 55. substantiv feminin broșură

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului broșură

broșură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular broșu broșura
plural broșuri broșurile
genitiv-dativ singular broșuri broșurii
plural broșuri broșurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z