brio definitie

credit rapid online ifn

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu. substantiv femininbrie

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). substantiv femininbrie

credit rapid online ifn

BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et nec. substantiv femininbrie

brió s. m. – Însuflețire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.). substantiv neutrubrio

BRIO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „mușchi”, „plantă”. [Pron. bri-o-. / < fr. bryo-, cf. gr. bryon]. substantiv neutrubrio

BRÍO s.n. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu brio = însuflețit, vioi, cu vervă, cu vioiciune. [Pron. bri-o. / < it., fr. brio]. substantiv neutrubrio

brío s. n., art. bríoul substantiv neutrubrio

BRIO-1 elem. „mușchi de pământ”. (< fr. bryo-, cf. gr. bryon) substantiv neutrubrio

BRÍO2 s. n. vioiciune, veselie, ♦ cu ~ = în mod remarcabil, strălucit. (< it., fr. brio) substantiv neutrubrio

*brío n. idecl. (it. brio, de orig. celt.). Căldură, foc, vioicĭune în artă: a cînta cu brio, ce brio! substantiv neutrubrio

brio n. Muz. 1. execuțiune vie; 2. fig. vioiciune, foc. substantiv neutrubrio

BRÍO s. n. (În expr.) Cu brio = cu multă însuflețire. – It. brio (fr. brio). substantiv neutrubrio

BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio. substantiv neutrubrio

BRÍO s. n. (Numai în loc. adv). Cu brio = (mai ales în legătură cu executarea unei bucăți de muzică) cu multă însuflețire. Bacalbașa dirija acuma un an, cu talent și cu mult brio, o foaie literară. GHEREA, ST. CR. III 178. Călcînd pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura-ntîi. VLAHUȚĂ, A. O. III 11. Pornește cu mult brio grandioasa simfonie. CARAGIALE, M. 165. – Pronunțat: bri-o. substantiv neutrubrio

CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it. substantiv neutruconbrio

CON BRÍO loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu strălucire. [< it. con brio]. substantiv neutruconbrio

CON BRÍO loc. adv. (muz.) cu vervă, cu însuflețire. (<it. con brio) substantiv neutruconbrio

con brío (it.) loc. adv. substantiv neutruconbrio

CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it. substantiv neutruconbrio

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrio

brio  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brio brioul
plural
genitiv-dativ singular brio brioului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z