reduceri si promotii 2018
Definitie brio - ce inseamna brio - Dex Online

brio definitie

brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu. substantiv feminin brie

BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). substantiv feminin brie

BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et nec. substantiv feminin brie

brió s. m. – Însuflețire, vivacitate. It. brio, cf. fr. brio (accentul ca în it.). substantiv neutru brio

BRIO- Element prim de compunere savantă, cu semnificația „mușchi”, „plantă”. [Pron. bri-o-. / < fr. bryo-, cf. gr. bryon]. substantiv neutru brio

BRÍO s.n. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu brio = însuflețit, vioi, cu vervă, cu vioiciune. [Pron. bri-o. / < it., fr. brio]. substantiv neutru brio

brío s. n., art. bríoul substantiv neutru brio

BRIO-1 elem. „mușchi de pământ”. (< fr. bryo-, cf. gr. bryon) substantiv neutru brio

BRÍO2 s. n. vioiciune, veselie, ♦ cu ~ = în mod remarcabil, strălucit. (< it., fr. brio) substantiv neutru brio

*brío n. idecl. (it. brio, de orig. celt.). Căldură, foc, vioicĭune în artă: a cînta cu brio, ce brio! substantiv neutru brio

brio n. Muz. 1. execuțiune vie; 2. fig. vioiciune, foc. substantiv neutru brio

BRÍO s. n. (În expr.) Cu brio = cu multă însuflețire. – It. brio (fr. brio). substantiv neutru brio

BRÍO s. n. (În loc. adv.) Cu brio = a) cu multă însuflețire, vioi; b) în mod remarcabil, strălucit, excepțional. – Din it., fr. brio. substantiv neutru brio

BRÍO s. n. (Numai în loc. adv). Cu brio = (mai ales în legătură cu executarea unei bucăți de muzică) cu multă însuflețire. Bacalbașa dirija acuma un an, cu talent și cu mult brio, o foaie literară. GHEREA, ST. CR. III 178. Călcînd pedala, porni cu brio primele tacturi de la figura-ntîi. VLAHUȚĂ, A. O. III 11. Pornește cu mult brio grandioasa simfonie. CARAGIALE, M. 165. – Pronunțat: bri-o. substantiv neutru brio

CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de execuție) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it. substantiv neutru conbrio

CON BRÍO loc.adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu strălucire. [< it. con brio]. substantiv neutru conbrio

CON BRÍO loc. adv. (muz.) cu vervă, cu însuflețire. (<it. con brio) substantiv neutru conbrio

con brío (it.) loc. adv. substantiv neutru conbrio

CON BRÍO loc. adv. (Muz.; indică modul de executare) Cu vervă, cu însuflețire. – Loc. it. substantiv neutru conbrio

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brio

brio   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brio brioul
plural
genitiv-dativ singular brio brioului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z