Alege sensul dorit: briliant -adjectiv briliant -substantiv neutru

briliant definitie

credit rapid online ifn

briliánt (briliántă), adj. – Strălucitor. Fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s. n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor). adjectivbriliant

BRILIÁNT s.n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant]. adjectivbriliant

credit rapid online ifn

BRILIÁNT s. n. 1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant) adjectivbriliant

briliant a. strălucitor. ║ n. diamant tăiat cu mai multe fețe. adjectivbriliant

BRILIÁNT1, briliante, s. n. 1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant. adjectivbriliant

BRILIANT2, -Ă, brilianți, -te, adj. (Franțuzism înv.) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant. adjectivbriliant

BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril’ant. adjectivbriliant

BRILIÁNT1, briliante, s. n. Piatră prețioasă transpa­rentă (în specia] diamant), șlefuită în dublă piramidă, pentru a străluci mai puternic; se folosește ca podoabă, aplicat pe bijuterii. Zaharia Duhu a ales citeva briliante prețuind o avere. C. PETRESCU, A. 320. Iară Mihai, așezîndu-se în scaunul domniei, puse stema în cap, numai de briliante și de smarand. ISPIRESCU, M. V 47. – Pronunțat: -li-ant.Pl. și: (învechit) brilianturi (FILIMON, C. 149). adjectivbriliant

BRILIÁNT2, -Ă, brilianți, -te, adj. (Franțuzism în­vechit) Strălucitor, sclipitor; splendid, strălucit. Balul e in adevăr foarte briliant. ALECSANDRI, T. 1423. – Pronunțat: -li-ant. adjectivbriliant

briliánt (-li-ant) s. n., pl. briliánte substantiv neutrubriliant

briliant a. strălucitor. ║ n. diamant tăiat cu mai multe fețe. substantiv neutrubriliant

BRILIÁNT s.n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant]. substantiv neutrubriliant

BRILIÁNT s. n. 1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant) substantiv neutrubriliant

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibriliant

briliant  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular briliant briliantul briliantă brilianta
plural brilianți brilianții briliante briliantele
genitiv-dativ singular briliant briliantului briliante briliantei
plural brilianți brilianților briliante briliantelor
briliant  adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular briliant briliantul
plural brilianturi brilianturile
genitiv-dativ singular briliant briliantului
plural brilianturi brilianturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z