reduceri si promotii 2018
Definitie briliant - ce inseamna briliant - Dex Online
Alege sensul dorit: briliant - adjectiv briliant - substantiv neutru

briliant definitie

briliánt (briliántă), adj. – Strălucitor. Fr. brillant. Ca adj., este cuvînt poetic importat al romantismului, fără circulație reală. – Der. briliant (var. berl(i)ant), s. n. (briliant), a cărui var. provine din tc. birlandi, barlandi, ngr. μπιρλάντια; briliantat, adj. (împodobit cu briliante); briliantin, adj. (strălucitor). adjectiv briliant

BRILIÁNT s.n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant]. adjectiv briliant

BRILIÁNT s. n. 1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant) adjectiv briliant

briliant a. strălucitor. ║ n. diamant tăiat cu mai multe fețe. adjectiv briliant

BRILIÁNT1, briliante, s. n. 1. Piatră prețioasă (diamant șlefuit în dublă piramidă) folosită ca podoabă aplicată pe bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant. adjectiv briliant

BRILIANT2, -Ă, brilianți, -te, adj. (Franțuzism înv.) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: -li-ant] – Fr. brillant. adjectiv briliant

BRILIÁNT, briliante, s. n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă cu numeroase fațete pentru accentuarea reflexului luminii, folosit ca piatră prețioasă, montat în bijuterii. 2. Numele celui mai mic corp de literă tipografică. [Pr.: -li-ant] – Din fr. brillant, rus. bril’ant. adjectiv briliant

BRILIÁNT1, briliante, s. n. Piatră prețioasă transpa­rentă (în specia] diamant), șlefuită în dublă piramidă, pentru a străluci mai puternic; se folosește ca podoabă, aplicat pe bijuterii. Zaharia Duhu a ales citeva briliante prețuind o avere. C. PETRESCU, A. 320. Iară Mihai, așezîndu-se în scaunul domniei, puse stema în cap, numai de briliante și de smarand. ISPIRESCU, M. V 47. – Pronunțat: -li-ant.Pl. și: (învechit) brilianturi (FILIMON, C. 149). adjectiv briliant

BRILIÁNT2, -Ă, brilianți, -te, adj. (Franțuzism în­vechit) Strălucitor, sclipitor; splendid, strălucit. Balul e in adevăr foarte briliant. ALECSANDRI, T. 1423. – Pronunțat: -li-ant. adjectiv briliant

briliánt (-li-ant) s. n., pl. briliánte substantiv neutru briliant

briliant a. strălucitor. ║ n. diamant tăiat cu mai multe fețe. substantiv neutru briliant

BRILIÁNT s.n. 1. Diamant șlefuit în dublă piramidă, folosit ca podoabă. 2. Caracter de literă de trei puncte tipografice. [Pron. -li-ant, pl. -te, -turi, var. briant s.n. / < fr. brillant, engl. brilliant]. substantiv neutru briliant

BRILIÁNT s. n. 1. diamant șlefuit în formă de dublă piramidă, piatră prețioasă. 2. caracter de literă de trei puncte tipografice. (< fr. brillant, rus. brilliant) substantiv neutru briliant

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului briliant

briliant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular briliant briliantul briliantă brilianta
plural brilianți brilianții briliante briliantele
genitiv-dativ singular briliant briliantului briliante briliantei
plural brilianți brilianților briliante briliantelor
briliant   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular briliant briliantul
plural brilianturi brilianturile
genitiv-dativ singular briliant briliantului
plural brilianturi brilianturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z