brigantin definitie

credit rapid online ifn

BRIGANTÍN s.n. Bric mic. [Cf. fr. brigantin, it. brigantino]. substantiv neutrubrigantin

*brigantín n., pl. e (fr. brigantin, d. it. brigantino, dim. d. brigante, brigant). Mar. Corăbioară c’un catarg orĭ doŭă și c’o singură punte. substantiv neutrubrigantin

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrigantin

brigantin  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brigantin brigantinul
plural brigantine brigantinele
genitiv-dativ singular brigantin brigantinului
plural brigantine brigantinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z