brigandaj definitie

credit rapid online ifn

BRIGANDÁJ s.n. Tâlhărie, hoție la drumul mare. [< fr. brigandage]. substantiv neutrubrigandaj

BRIGANDÁJ s. n. tâlhărie. (< fr. brigandage) substantiv neutrubrigandaj

credit rapid online ifn

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Fr. brigandage. substantiv neutrubrigandaj

*brigandáj n., pl. e (fr. brigandage). Tîlhărie de codru. Fig. Concusiune, jaf: administrațiunea luĭ n’a fost de cît un brigandaj. substantiv neutrubrigandaj

brigandáj (livr.) s. n., pl. brigandáje substantiv neutrubrigandaj

brigandaj n. 1. hoție cu mâna înarmată; 2. jaf, prădăciune revoltătoare. substantiv neutrubrigandaj

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tâlhărie la drumul mare. – Din fr. brigandage. substantiv neutrubrigandaj

BRIGANDÁJ, brigandaje, s. n. (Franțuzism) Tîlhărie, hoție la drumul mare. substantiv neutrubrigandaj

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrigandaj

brigandaj  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brigandaj brigandajul
plural brigandaje brigandajele
genitiv-dativ singular brigandaj brigandajului
plural brigandaje brigandajelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z