brigand definitie

credit rapid online ifn

BRIGÁND s.m. Hoț de drumul mare, tâlhar. [< fr. brigand]. substantiv masculinbrigand

BRIGÁND s. m. tâlhar de drumul mare. (< fr. brigand) substantiv masculinbrigand

credit rapid online ifn

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Fr. brigand. substantiv masculinbrigand

*brigánd și brigánt m. (fr. brigand, it. brigante, d. brigare, a merge în ceată). Tîlhar armat (de codru). substantiv masculinbrigand

brigánd (livr.) s. m., pl. brigánzi substantiv masculinbrigand

brigand m. tălhar. substantiv masculinbrigand

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tâlhar de drumul mare. – Din fr. brigand. substantiv masculinbrigand

BRIGÁND, briganzi, s. m. (Franțuzism) Tîlhar, hoț de drumul mare, hoț de codru, care jefuiește înarmat, singur sau (de cele mai multe ori) în ceată. substantiv masculinbrigand

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrigand

brigand  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brigand brigandul
plural briganzi briganzii
genitiv-dativ singular brigand brigandului
plural briganzi briganzilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z