brigadier definitie

credit rapid online ifn

BRIGADIÉR, -Ă s.m. și f. 1. Lucrător, muncitor dintr-o brigadă (1) [în DN] de muncă. 2. Tehnician care conduce o brigadă în cadrul administrației silvice. 3. (Mil.; ieșit din uz) Comandant al unei brigăzi; general de brigadă. ♦ (Înv.) Caporal de artilerie. [Pron. -di-er, pl. -ri, -re. / < fr. brigadier, rus. brigadir]. substantiv masculin și femininbrigadier

BRIGADIÉR, -Ă s. m. 1. conducător și organizator al activității unei brigăzi (1). ◊ muncitor dintr-o asemenea echipă. 2. tehnician din administrația pădurilor care conduce o brigadă (4). (< fr. brigadier) substantiv masculin și femininbrigadier

credit rapid online ifn

BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (1). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă. ♦ Caporal de artilerie. [Pr.: -di-er] – Fr. brigadier. substantiv masculin și femininbrigadier

*brigadiér m. (fr. brigadier). Caporal de artilerie orĭ de cavalerie pînă la 1916. Șef de brigadă în jandarmerie. Ofițer între colonel și general în Spania. Fam. General care comandă o brigadă orĭ colonel care are acest rol și poartă ca insignă un „soare” de general. Brigadier silvic, agent silvic în uniformă. – La N. Cost. bregadir. substantiv masculin și femininbrigadier

brigadiér (-di-er) s. m., pl. brigadiéri substantiv masculin și femininbrigadier

brigadier m. grad inferior care comandă 6 soldați, caporal în infanterie. substantiv masculin și femininbrigadier

BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Persoană care face parte dintr-o brigadă (2). 2. Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Înv.) General de brigadă (1). ♦ Caporal de artilerie sau de cavalerie. [Pr.: -di-er] – Din fr. brigadier. substantiv masculin și femininbrigadier

BRIGADIÉR, -Ă, brigadieri, -e, s. m. și f. 1. Per­soană care face parte dintr-o brigadă de muncă. Vedem oameni noi, constructorii vieții noi în satele Republicii noastre: președinți de gospodării colective, brigadieri de frunte, fruntași ai recoltelor bogate, țărani colectiviști. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2669. Zoru-i mare la prășit Dar și glume-s multe. Și la zor și la glumit Brigadieru i frunte. FRUNZĂ, S. 26. Nu m-a-n- trecut nici unul pe șantier Și spun de mine: aista-i cel mai bun brigadier. VINTILĂ, O. 41. Zilele de muncă sînt notate in condică de către brigadierii-șefi. SAHIA, U.R.S.S. 99. 2. (Adesea determinat prin «silvic ») Tehnician din administrația pădurilor, care conduce o brigadă silvică. 3. (Învechit) General de brigadă. ♦ Caporal de artilerie. – Pronunțat: -di-er. substantiv masculin și femininbrigadier

brigadiéră (-di-e-) s. f., g.-d. art. brigadiérei; pl. brigadiére substantiv masculin și femininbrigadieră

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrigadier

brigadier  substantiv masculin și feminin masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brigadier brigadierul brigadie brigadiera
plural brigadieri brigadierii brigadiere brigadierele
genitiv-dativ singular brigadier brigadierului brigadiere brigadierei
plural brigadieri brigadierilor brigadiere brigadierelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z