briefing (angl.) [pron. brífing] (brie-) s. n., pl. briefinguri substantiv neutrubriefing
BRIEFING [BRÍ-FING] s. n. 1. reunire de informații tactice ale echipajelor înainte de declanșarea unei misiuni aeriene. 2. reunire de informare și de lucru într-un minister, într-o întreprindere etc. (< engl., fr. briefing) substantiv neutrubriefing
BRIEFING, briefinguri, s. n. Scurtă întrunire în care se dau informații sau instrucțiuni, se prezintă un raport etc. [Pr.: brífing] – Cuv. engl. substantiv neutrubriefing
briefing substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | briefing | briefingul |
plural | briefinguri | briefingurile | |
genitiv-dativ | singular | briefing | briefingului |
plural | briefinguri | briefingurilor |