bricuire definitie

credit rapid online ifn

BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer]. substantiv femininbricui

BRICUÍ vb. IV. tr. A curăța puntea unei nave cu cărămidă sau cu nisip. [Cf. fr. briquer]. verb tranzitivbricui

credit rapid online ifn

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibricuire

bricuire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bricuire bricuirea
plural bricuiri bricuirile
genitiv-dativ singular bricuiri bricuirii
plural bricuiri bricuirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z