bricolă definitie
- Vezi aici mai multe rimebricolă
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cubri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culă
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuolă
BRICÓLĂ s.f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în evul mediu. [< fr. bricole, it. briccola]. substantiv femininbricolă
BRICÓLĂ s. f. mașină de război, ca balista, în evul mediu. (< fr. bricole, it. briccola) substantiv femininbricolă
bricólă (înv.) s. f., g.-d. art. bricólei; pl. bricóle substantiv femininbricolă
BRICÓLĂ, bricole, s. f. Mașină de război asemănătoare cu balista, folosită mai ales în Evul Mediu. – Din fr. bricole, it. briccola. substantiv femininbricolă
BRICOLÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A practica tot felul de meserii. ♦ A face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). [< fr. bricoler]. verb tranzitivbricola
BRICOLÁ vb. tr. 1. a practica tot felul de meserii. ◊ a face treburi mărunte cu caracter meșteșugăresc (în gospodărie). 2. (fig.) a pune cap la cap. 3. a aranja, a modela în scop de înșelăciune. (< fr. bricoler) verb tranzitivbricola
*bricolá (a ~) vb., ind. prez. 3 bricoleáză verb tranzitivbricola
BRICOLÁ, bricolez, vb. I. Tranz. A face mici reparații, lucrări de amenajare într-o gospodărie. ♦ A repara provizoriu. – Din fr. bricoler. verb tranzitivbricola
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibricolă
| bricolă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | bricolă | bricola |
| plural | bricole | bricolele | |
| genitiv-dativ | singular | bricole | bricolei |
| plural | bricole | bricolelor | |