briboi definitie

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum). substantiv masculin briboi

bribói, briboi, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu flori purpurii; iarba-vântului (Geranium columbinum L.). Floarea vinului, mușcata jidului (Geranium macrorrhizum L.). Se folosește pentru dureri de stomac și de șale (Borza 1968). Floare roșie-alburie, cu miros de mentă (Geranium alpestre). – Et. nec. (MDA, NDU). substantiv masculin briboi

bribói (plantă) (reg.) s. m., pl. bribói, art. bribóii substantiv masculin briboi

BRIBÓI, briboi, s. m. (Reg.) Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori purpurii (Geranium silvaticum).Et. nec. substantiv masculin briboi

BRIBÓI s. m. Plantă erbacee cu flori purpurii (Geranium silvaticum). O vrut mama să mă bată C-o jordiță de briboi, Să mă-nvețe la război. HODOȘ, P. P. 93. substantiv masculin briboi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului briboi

briboi   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular briboi briboiul
plural briboi briboii
genitiv-dativ singular briboi briboiului
plural briboi briboilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z