BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). substantiv femininbrie
brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu. substantiv femininbrie
BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et nec. substantiv femininbrie
BRIÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller]. verbbria
briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind) verbbria
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller. verbbria
bria verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)bria | briere | briat | briind | singular | plural | ||
briind | briați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | briez | (să)briez | briam | briai | briasem | |
a II-a (tu) | briezi | (să)briezi | briai | briași | briaseși | ||
a III-a (el, ea) | briază | (să)briai | bria | brie | briase | ||
plural | I (noi) | briem | (să)briem | briam | briarăm | briaserăm | |
a II-a (voi) | briați | (să)briați | briați | briarăți | briaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | briază | (să)brieze | briau | briară | briaseră |