BRÍE, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). substantiv feminin brie
brie f. 1. plantă ale cării frunze se strâng, când le atingem (Impatiens noli tangere); 2. Tr. V. breiu. substantiv feminin brie
BRÍE1, brii, s. f. Plantă erbacee aromatică cu frunze ascuțite, cu flori albe și cu fructe aproape cilindrice (Meum athamanticum). – Et nec. substantiv feminin brie
BRIÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci, a se deosebi, a se remarca. [Pron. bri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. briller]. verb bria
briá (a ~) (livr.) (bri-a) vb., ind. prez. 3 briáză, 1 pl. briém (bri-em); conj. prez. 3 să briéze; ger. briínd (bri-ind) verb bria
BRIÁ, briez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A se face remarcat prin calități excepționale (mai ales inteligență); a străluci, a se deosebi. [Pr.: bri-a] – Din fr. briller. verb bria
| bria verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) bria | briere | briat | briind | singular | plural | ||
| briind | briați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | briez | (să) briez | briam | briai | briasem | |
| a II-a (tu) | briezi | (să) briezi | briai | briași | briaseși | ||
| a III-a (el, ea) | briază | (să) briai | bria | brie | briase | ||
| plural | I (noi) | briem | (să) briem | briam | briarăm | briaserăm | |
| a II-a (voi) | briați | (să) briați | briați | briarăți | briaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | briază | (să) brieze | briau | briară | briaseră | ||