BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Persoană mascată (cu un cap de animal) care joacă pe la casele sătenilor în preajma crăciunului. 2. Fată împodobită cu frunze și flori care joacă din casă în casă la rusalii. substantiv femininbrezaie
brezáĭe f., pl. ăĭ (d. breaz). Munt. Un personagiŭ ridicul de mărime supranaturală la Crăciun și Anu Noŭ. (Consistă dintr’un om îmbrăcat în maĭ multe culorĭ și care are un cap de capră, de barză ș.a. În Mold. sud. baba-turca, în nord capra, odinioară geamala). Fig. Iron. Femeĭe împopoțonată. – În Munt. la munte și brăzaĭe. V. paparudă. substantiv femininbrezaĭe
brezáie s. f., art. brezáia, g.-d. art. brezắii; pl. brezắi substantiv femininbrezaie
brezaie f. 1. mască împestrițată de Crăciun; om învelit într’o zeghe și împodobit cu felurite basmale, panglici și flori, purtând un cap de animal cu bot (sau de pasăre cu cioc) pe care îl pune în mișcare cu o sfoară și-l face să scoată diferite sunete: oamenii îl împodobiră cu flori ca pe o brezaie ISP.; 2. fig. femeie gătită cu prea multe dresuri și podoabe: parcă este o brezaie. [V. breaz]. substantiv femininbrezaie
BREZÁIE, brezăi, s. f. 1. Joc cu caracter de pantomimă, asemănător cu capra sau cu țurca, aparținând teatrului folcloric, întâlnit mai ales în Muntenia. 2. Personaj mascat, cu cap de animal sau de pasăre, îmbrăcat cu zeghe, împodobit cu panglici și petice colorate. – Et. nec. substantiv femininbrezaie
BREZÁIE, brezai, s. f. (Regional) 1. Persoană mascată (de obicei cu un cap de animal prevăzut cu un cioc lung de lemn, ca de barză) care joacă pe la casele sătenilor în preajma crăciunului. Diamantele și rubinele sînt aruncate pe dînsa cu lopata, parcă e brezaie. FILIMON, 218. 2. (Mai ales în trecut) Fată împodobită cu frunze sau cu flori, care juca din casă în casă la rusalii. V. paparudă. Îl împodobiră cu flori ca p-o brezaie. ISPIRESCU, U. 105. ◊ (În comparații și metafore) Așteptase cu nerăbdare hora... gătită brezaie la cap, cu flori de cutie, luate din Tîrgu-Jiu. MACEDONSKI, O. III 137. – Pl. și: brezaie (PAS, L. I 105). substantiv femininbrezaie
brezaie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | brezaie | brezaia |
plural | brezăi | brezăile | |
genitiv-dativ | singular | brezăi | brezăii |
plural | brezăi | brezăilor |