BREVILOCVÉNT, -Ă adj. (Despre vorbire) Scurt. [Cf. it. breviloquente]. adjectivbrevilocvent
BREVILOCVÉNT, -Ă, brevilocvenți, -te, adj. (Livr.) Scurt în expunere. – Din it. breviloquente. adjectivbrevilocvent
brevilocvent adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | brevilocvent | brevilocventul | brevilocventă | brevilocventa |
plural | brevilocvenți | brevilocvenții | brevilocvente | brevilocventele | |
genitiv-dativ | singular | brevilocvent | brevilocventului | brevilocvente | brevilocventei |
plural | brevilocvenți | brevilocvenților | brevilocvente | brevilocventelor |