BRETÓN2, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bretagne (Franța). ◊ (s. f.) limbă indo-europeană din familia celtică, vorbită de bretoni. (< fr. breton) substantiv masculin și femininbreton
*bretón, -ă s. și adj. Din saŭ ca din Bretania. S.n., pl. oane. Forma păruluĭ tăĭat scurt și lăsat pe frunte, cum purtaŭ femeile pe la 1880. substantiv masculin și femininbreton
bretón1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. bretóni; adj. f., s. f. bretónă, pl. bretóne substantiv masculin și femininbreton
bretón2 (pieptănătură) s. n., pl. bretoáne substantiv masculin și femininbreton
BRETÓN2, -Ă, bretoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Persoană originară sau locuitor din peninsula Bretagne (Franța), făcând parte dintr-o populație descendentă a vechilor celți. 2. Adj. Care aparține bretonilor2 (1), privitor la bretoni2. ♦ (Substantivat, f.) S. f. Limbă celtică vorbită de bretoni2 (1). – Din fr. breton. substantiv masculin și femininbreton
BRETÓN2, -Ă, bretoni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bretaniei (provincie din nord-vestul Franței). substantiv masculin și femininbreton
Bretoni m. pl. vechii locuitori din Wales și din Armorica. substantiv masculin și femininbretoni
BRETÓN, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Fr. [à la] bretonne. substantiv neutrubreton
BRETÓN1, bretoane, s. n. Păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă. – Din fr. [à la] bretonne. substantiv neutrubreton
BRETÓN1, (rar) bretoane, s. n. Păr (sau șuviță de păr) lăsat pe frunte, pînă aproape de sprîncene și retezat în linie dreaptă. Se tunde ca la oraș, mai scurt și cu breton. PAS, L. I 81. substantiv neutrubreton
breton substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | breton | bretonul | bretonă | bretona |
plural | bretoni | bretonii | bretone | bretonele | |
genitiv-dativ | singular | breton | bretonului | bretone | bretonei |
plural | bretoni | bretonilor | bretone | bretonelor |
breton substantiv masculin și feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | breton | bretonul |
plural | bretoni | bretonii | |
genitiv-dativ | singular | breton | bretonului |
plural | bretoni | bretonilor |