bretea definitie

mere, pere și bretele expr. (glum.) sân de femeie de dimensiuni mici, medii și mari. substantiv femininmere

BRETEÁ s.f. (La pl.) Bandă petrecută peste umăr, care susține o greutate oarecare, pantalonii etc. [Pl. -ele. / cf. fr. bretelle]. substantiv femininbretea

BRETEÁ s. f. (pl.) bandă petrecută peste umăr, care susține pantalonii etc. (< fr. bretelle) substantiv femininbretea

BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte bărbătească confecționat din fâșii de elastic, pânză sau piele, care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni spre a-i ține ridicați. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte fără mâneci, spre a le susține pe umeri. – Fr. bretelles. substantiv femininbretea

!breteá (fâșie de susținere la îmbrăcăminte, ramificație rutieră) s. f., art. breteáua, g.-d. art. bretélei; pl. bretéle, art. bretélele substantiv femininbretea

BRETEÁ, bretele, s. f. 1. (La pl.) Obiect de îmbrăcăminte (bărbătească) confecționat din două fâșii de elastic, pânză, piele etc. care se trec peste umeri, prinzându-se în față și în spate de pantaloni pentru a-i susține. 2. Fâșie de pânză, mătase, panglică etc. cu care sunt prevăzute unele obiecte de îmbrăcăminte spre a le susține pe umeri. – Refăcut din pl. bretele (< fr. bretelles). substantiv femininbretea

BRETEÁ, bretele, s. f. (La pl.) Obiect de îmbrăcă­minte bărbătească confecționat din fîșii de elastic, (mai rar) de piele, de pînză sau de stofă, care se trec peste umeri și se prind în față și în spate de pantaloni, spre a-i ține ridicați; (la sg.) fiecare dintre fîșiile de elastic etc. care alcătuiesc acest obiect. Bentițe late tot de fir, care, în sus, trec peste umeri, ca niște bretele. ODOBESCU, S. I 418. ♦ Fîșie de pînză (mătase, panglică etc.) cu care sînt prevăzute _unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască fără mîneci, spre a le susține pe umeri. substantiv femininbretea

bretele s. f. pl. (peior.) sâni lăsați / deformați. substantiv femininbretele

bretele pl. curele sau benzi elastice, aduse de după umeri spre a ținea pantaloni (= fr. bretelles). substantiv femininbretele

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibretea

bretea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bretea breteaua
plural bretele bretelele
genitiv-dativ singular bretele bretelei
plural bretele bretelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z