BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; slujbaș. 3. (Înv.) Soldat făcând parte dintr-o breaslă (3). – Din breaslă + suf. -aș. substantiv masculinbreslaș
bresláș, -ă s. (d. breaslă). Cel ce face parte dintr’o breaslă. V. isnaf. substantiv masculinbreslaș
bresláș s. m., pl. bresláși substantiv masculinbreslaș
breslaș m. cel ce face parte dintr’o breaslă, meseriaș. substantiv masculinbreslaș
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1). 2. (Înv. și reg.) Meseriaș; p. ext. slujbaș. 3. (Înv.) Soldat care făcea parte dintr-o breaslă (4). – Breaslă + suf. -aș. substantiv masculinbreslaș
BRESLÁȘ, breslași, s. m. 1. Membru al unei bresle (1) Boierii și breslașii la curte se adună. ALECSANDRI, T. II 165. Cercetarea starostilor de isnafuri, dupre cum e obiceiul intre breslași? NEGRUZZI, S. I 305. Ni-i arsă inima De muncă și de năcaz.., De boieri și de ciocoi Și de breslașii de soi. ȘEZ. III 20. 2. (Învechit) Soldat aparțmînd trupei de soldați recrutați dintre membrii breslelor și din rîndurile burgheziei. Cînd patria era în primejdie, se ridicau mazilii și breslașii. BĂLCESCU, O. I 121. 3. (Învechit) Meseriaș, profesionist, funcționar. substantiv masculinbreslaș
breslaș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | breslaș | breslașul |
plural | breslași | breslașii | |
genitiv-dativ | singular | breslaș | breslașului |
plural | breslași | breslașilor |