breloc definitie

BRELÓC s.n. Podoabă purtată mai ales la ceasornic, la gât etc. [Pl. -uri. / < fr. breloque]. substantiv neutru breloc

BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque) substantiv neutru breloc

BRELÓK, brelocuri, s. n. Mică podoabă care se poartă la gât, la ceasornic sau la brățară (reprezentând un animal sau un obiect în miniatură). – Fr. breloque. substantiv neutru brelok

*brelóc n., pl. oace saŭ urĭ (fr. breloque, f.) Bijuterie maĭ mică purtată atîrnată, mărțișor, marț. substantiv neutru breloc

brelóc s. n., pl. brelócuri substantiv neutru breloc

breloc n. scule de mică valoare ce se leagă de lanțul unui ceasornic. substantiv neutru breloc

BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque. substantiv neutru breloc

BRELÓC, brelocuri, s. n. (Rar) Podoabă de mică valoare (reprezentînd, de obicei, un animal sau un obiect în miniatură), care se poartă la gît (atîrnată de o pan­glică sau de un lănțișor), la ceasornic, la brățară etc. Pietre prețioase, brelocuri, Statui culcate pe socluri. BARANGA, V. A. 12. substantiv neutru breloc