breloc definitie

BRELÓC s.n. Podoabă purtată mai ales la ceasornic, la gât etc. [Pl. -uri. / < fr. breloque]. substantiv neutrubreloc

BRELÓC s. n. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc. (< fr. breloque) substantiv neutrubreloc

BRELÓK, brelocuri, s. n. Mică podoabă care se poartă la gât, la ceasornic sau la brățară (reprezentând un animal sau un obiect în miniatură). – Fr. breloque. substantiv neutrubrelok

*brelóc n., pl. oace saŭ urĭ (fr. breloque, f.) Bijuterie maĭ mică purtată atîrnată, mărțișor, marț. substantiv neutrubreloc

brelóc s. n., pl. brelócuri substantiv neutrubreloc

breloc n. scule de mică valoare ce se leagă de lanțul unui ceasornic. substantiv neutrubreloc

BRELÓC, brelocuri, s. n. Mică podoabă sau amuletă care se poartă atârnată la gât, la ceas sau la brățară; mică piesă de care se prind cheile. – Din fr. breloque. substantiv neutrubreloc

BRELÓC, brelocuri, s. n. (Rar) Podoabă de mică valoare (reprezentînd, de obicei, un animal sau un obiect în miniatură), care se poartă la gît (atîrnată de o pan­glică sau de un lănțișor), la ceasornic, la brățară etc. Pietre prețioase, brelocuri, Statui culcate pe socluri. BARANGA, V. A. 12. substantiv neutrubreloc