reduceri si promotii 2018
Definitie brec - ce inseamna brec - Dex Online

brec definitie

brec (brécuri), s. n. – Trăsură ușoară cu patru roți. Engl. break, prin intermediul fr. break. substantiv neutru brec

BREC s.n. 1. (Rar) Trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. Caroserie de automobil (berlină sau limuzină) care are la spate pentru transportul bagajelor o ușă specială și banca amovibilă. [Scris și break (mai ales 2), pl. -curi. / < engl., fr. break]. substantiv neutru brec

BREC1 s. n. 1. trăsură deschisă cu patru roți, cu capra înaltă și bănci laterale. 2. tip de caroserie auto în formă de furgonetă, închisă cu geamuri în spate, pentru transportul bagajelor printr-o ușă specială și banca amovibilă. (< engl., fr. break) substantiv neutru brec

*brec n., pl. urĭ (fr. [d. engl.] break). Un fel de trăsură cu băncĭ saŭ canapele de dus maĭ mulțĭ inșĭ. substantiv neutru brec

brec1 (trăsură, comandă) s. n., pl. brécuri substantiv neutru brec

brec2 (la tenis) v. break2 substantiv neutru brec

brec n. trăsură ușoară cu 4 roate, având un scaun pe dinainte, iar pe dinapoi două banchete așezate una în fața alteia (= engl. break). substantiv neutru brec

BREC interj. Comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. // s.n. 1. Fantezie muzicală sau ritmică în jaz, situată în genere la finele unei faze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul; (p. ext.) însăși această întrerupere. 2. (Tenis) Săritură a mingii după lovitura de deschidere, punct înscris împotriva serviciului adversarului. ♦ (Box) Desfacere din clinci; despărțire a adversarilor dictată de arbitru. [Scris și break. / < engl. break]. substantiv neutru brec

BREC2 s. n. 1. comandă dată luptătorilor la box sau la catch să se despartă, să înceteze lupta corp la corp. 2. (tenis) ghem câștigat de un jucător pe serviciul adversarului. 3. (jaz) improvizație melodică sau ritmică la finele unei fraze, când se întrerupe acompaniamentul ritmic și cântă numai solistul. 4. dans acrobatic bazat pe mișcări sacadate, având puncte comune cu gimnastica acrobatică și cu pantomina. (< amer. break) substantiv neutru brec

BREC, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Fr. break (<engl.). substantiv neutru brec

BREC1, brecuri, s. n. Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită, cu capra înaltă, având două bănci așezate față în față în lungul sau în latul trăsurii. – Din fr., engl. break. substantiv neutru brec

BREC2, (1) brecuri, s. n. 1. Comandă dată de către arbitrul unui meci de box atunci când loviturile nu sunt regulamentare și la care boxerii sunt obligați să facă câte un pas înapoi pentru a se distanța unul de altul. 2. Punct obținut de un jucător de tenis împotriva adversarului său atunci când acesta are serviciul. – Din engl. break. substantiv neutru brec

BREC, brecuri, s. n. (Rar) Trăsură ușoară cu patru roți, de obicei neacoperită (sau cu un acoperiș ușor care se poate scoate), cu capra înaltă, avînd înăuntru două bănci așezate față în față în lungul trăsurii. substantiv neutru brec

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brec

brec   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brec brecul
plural brecuri brecurile
genitiv-dativ singular brec brecului
plural brecuri brecurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z