BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. – Ucr. bervinok. substantiv masculinbrebenoc
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.; reg.) Saschiu. – Din ucr. bervinok. substantiv masculinbrebenoc
BREBENÓC, brebenoci, s. m. (Bot.) Saschiu. Pornesc la pădure după brebenoc, pînă a nu răsări soarele. SEVASTOS, N. 86. – Variantă: (regional) bărbănóc s. m. substantiv masculinbrebenoc
brebenoc substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | brebenoc | brebenocul |
plural | brebenoci | brebenocii | |
genitiv-dativ | singular | brebenoc | brebenocului |
plural | brebenoci | brebenocilor |