brebenele definitie

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea. substantiv feminin brebenea

brebenél m., pl. (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ. substantiv feminin brebenel

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele substantiv feminin brebenea

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea. substantiv feminin brebenea

BREBENEÁ, brebenele, s. f. Brebenel. Tremura ca brebenelele ciufulite de vînt. DELAVRANCEA, S. 253. substantiv feminin brebenea

brebenéle (în) loc. adv. V. berbeleacu. temporar brebenele

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brebenele

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z