brebenel definitie

credit rapid online ifn

BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele a două specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui (Corydalis Marshalliana și solida). – Din breabăn + suf. -el. substantiv masculinbrebenel

brebenél m., pl. (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ. substantiv masculinbrebenel

credit rapid online ifn

brebenél s. m., pl. brebenéi, art. brebenéii substantiv masculinbrebenel

BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele mai multor specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui, care înfloresc primăvara (Corydalis); breabăn (2), brebenea. – Breabăn + suf. -el. substantiv masculinbrebenel

BREBENÉL, brebenei, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat la două specii de plante erbacee din familia papaveraceelor, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui; cresc primăvara (uneori împreună) prin păduri umbroase (Corydalis Marshalliana și Corydalis solida); breabăn. Pe-o pajiște de brebenei O privighetoare A zburat dintr-un copac, Gătit cu beteală și cercei. V. ROM. noiembrie 1952, 275. Rîd brebeneii cei albi, iar crinul cîmpiei de-o parte Ține potirul plecat. COȘBUC, P. II 62. Ți-oi anina doi cercei, Doi cercei de brebenei, Să tragă ochii la ei. ALECSANDRI, P. P. 288. Avea Costea Mielușei Cîți sînt vara Brebenei. TEODORESCU, P. P. 514. ◊ Expr. (Familiar) A lăsa (pe cineva) brebenel = a-l lăsa gol-pușcă. A tunde (pe cineva) brebenel = a-l tunde chilug. substantiv masculinbrebenel

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrebenel

brebenel  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brebenel brebenelul
plural brebenei brebeneii
genitiv-dativ singular brebenel brebenelului
plural brebenei brebeneilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z