brebenea definitie

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea. substantiv feminin brebenea

brebenél m., pl. eĭ (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ. substantiv feminin brebenel

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele substantiv feminin brebenea

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea. substantiv feminin brebenea

BREBENEÁ, brebenele, s. f. Brebenel. Tremura ca brebenelele ciufulite de vînt. DELAVRANCEA, S. 253. substantiv feminin brebenea