brebenea definitie

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.) Brebenel. – Din breabăn + suf. -ea. substantiv feminin brebenea

brebenél m., pl. (cp. cu brăbănoc). O plantă ornamentală cu florĭ așezate’n formă de strugurĭ (corýdalis). Anemonă. Ghiocel. – Și brebeneá, f. pl. e și breabăn m., pl. brebenĭ. substantiv feminin brebenel

brebeneá s. f., art. brebeneáua, g.-d. art. brebenélei; pl. brebenéle, art. brebenélele substantiv feminin brebenea

BREBENEÁ, brebenele, s. f. (Bot.; reg.) Brebenel. – Breabăn + suf. -ea. substantiv feminin brebenea

BREBENEÁ, brebenele, s. f. Brebenel. Tremura ca brebenelele ciufulite de vînt. DELAVRANCEA, S. 253. substantiv feminin brebenea

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brebenea

brebenea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brebenea brebeneaua
plural brebenele brebenelele
genitiv-dativ singular brebenele brebenelei
plural brebenele brebenelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z