*brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz. adjectivbrav
brav1 adj. m., pl. bravi; f. brávă, pl. bráve adjectivbrav
brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo. adjectivbrav
BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo]. adjectivbrav
brav2 (asasin) (rar) s. m., pl. bravi adjectivbrav
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo. adjectivbrav
BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309. adjectivbrav
BRÁVA interj. v. bravo. invariabilbrava
BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare]. invariabilbrava
BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver) invariabilbrava
BRÁVA1 interj. v. bravo. invariabilbrava
BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver. invariabilbrava
*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu. invariabilbravez
BRÁVA interj. v. bravo. verb tranzitivbrava
BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare]. verb tranzitivbrava
BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver) verb tranzitivbrava
BRÁVA1 interj. v. bravo. verb tranzitivbrava
BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver. verb tranzitivbrava
bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză verb tranzitivbrava
bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva. verb tranzitivbravà
BRAVÁ1, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver. verb tranzitivbrava
BRÁVA2 interj. v. bravo. verb tranzitivbrava
BRÁVA1 interj. v. bravo. verb tranzitivbrava
BRÁVO interj. Exclamație de aprobare (totală), de laudă sau de apreciere (însoțită de aplauze); foarte bine, excelent, minunat. [Var.: (pop.) bráva, (înv.) brávos interj.] – Din fr., it. bravo. verb tranzitivbravo
BRAVÁ2, bravez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înfrunta bărbătește (o primejdie), a se împotrivi fără frică; a se expune în mod inutil unei primejdii. V. desfide, sfida. A brava moartea. verb tranzitivbrava
*bravéz v. tr. (fr. braver). Barb. Înfrunt, sfidez: A brava periculu. verb tranzitivbravez
brava invariabil | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)brava | bravare | bravat | bravând | singular | plural | ||
bravând | bravați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | bravez | (să)bravez | bravam | bravai | bravasem | |
a II-a (tu) | bravezi | (să)bravezi | bravai | bravași | bravaseși | ||
a III-a (el, ea) | bravează | (să)bravai | brava | bravă | bravase | ||
plural | I (noi) | bravăm | (să)bravăm | bravam | bravarăm | bravaserăm | |
a II-a (voi) | bravați | (să)bravați | bravați | bravarăți | bravaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | bravează | (să)braveze | bravau | bravară | bravaseră |