brav definitie

brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave.Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo. adjectivbrav

BRAV, -Ă adj. Viteaz, curajos. // s.m. Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care omora și teroriza pentru bani; spadasin plătit. [< fr. brave, it. bravo]. adjectivbrav

BRAV, -Ă adj. viteaz, curajos, îndrăzneț. (< fr. brave) adjectivbrav

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. – Fr. brave (<it.). adjectivbrav

*brav, -ă adj. (fr. brave, d. it. bravo, care vine din tema germanică brad-, sued. brad, iute. GrS. 1937, 283). Barb. Viteaz. adjectivbrav

brav1 adj. m., pl. bravi; f. brávă, pl. bráve adjectivbrav

brav2 (asasin) (rar) s. m., pl. bravi adjectivbrav

brav a. și m. viteaz, voinic: bravi, teribili sub armele lor brave AL. adjectivbrav

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj., s. m. 1. Adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. 2. S. m. (Rar) Asasin, tâlhar (aflat de obicei în slujba unui potentat) care teroriza și omora pentru bani; spadasin plătit. – Din fr. brave, it. bravo. adjectivbrav

BRAV, -Ă, bravi, -e, adj. Viteaz, curajos, îndrăzneț. Nainte, brav popor de coreeni, Ne-nvinsă-i cauza dreaptă ce o aperi! FRUNZĂ, S. 40. ◊ (Substantivat) Chem bravii cu inima tare Ce știu spulbera stăvilare. TOMA, C. V. 309. adjectivbrav

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrav

brav  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brav bravul bra brava
plural bravi bravii brave bravele
genitiv-dativ singular brav bravului brave bravei
plural bravi bravilor brave bravelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z