brandy definitie

BRANDY s.n. Rachiu de vin; coniac. [Pron. bréndi. / < engl. brandy]. substantiv neutrubrandy

BRANDY [BRÉNDI] s. n. coniac. (< engl. brandy) substantiv neutrubrandy

BRANDY, (2) brandy-uri, s. n. 1. Coniac. 2. Sort sau porție de brandy (1). [Pr.: bréndi] – Cuv. engl. substantiv neutrubrandy

brandy (angl.) [pron. bréndi] s. n., art. brandy-ul; (sorturi, porții) pl. brandy-uri substantiv neutrubrandy

CHÉRRY-BRANDY, (2) cherry-brandy-uri, s. n. 1. Băutură alcoolică preparată din cireșe. 2. Sortiment sau porție de cherry-brandy (1). [Pr.: céribréndi] – Cuv. engl. substantiv neutrucherrybrandy

chérry-brandy (angl.) [pron. céribréndi] s. n., art. chérry-brandy-ul; (porții, sorturi) pl. chérry-brandy-uri substantiv neutrucherrybrandy