brand definitie

BRAND s.n. Aruncător de proiectile. [Pl. -duri. / < Brandt – inventatorul acestui aruncător]. substantiv neutrubrand

BRAND s. n. aruncător de bombe sau mine, cu țeavă neghintuită în interior și traiectoria curbă. (< germ. Brandt) substantiv neutrubrand

brand, branduri s. n. (intl.) lovitură de pumn. substantiv neutrubrand

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător1 (1); p. ext. proiectil de aruncător. – Germ. Brand. substantiv neutrubrand

brand s. n., pl. bránduri substantiv neutrubrand

BRAND1, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător de mine; p. ext. proiectil de aruncător de mine. – Din n. pr. Brandt. substantiv neutrubrand

BRAND2, branduri, s. n. Marcă de produs a unei firme renumite. [Pr.: brend] – Cuv. engl. substantiv neutrubrand

BRAND, branduri, s. n. (Mil.) Aruncător; p. e x t. bombă proiectată de aruncător. Chipul ostașului e pîrlit de explo­ziile brandurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 4/4. Dîmbu-acela... Trei zile nemții l-au bătut-cu brandul. TULBURE, în POEZ. N. 436. În bătaia tunurilor și a bran­durilor, în locuri mai pline de primejdii ca întîia linie de luptă. CAMILAR, N. I 228. substantiv neutrubrand

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibrand

brand  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brand brandul
plural branduri brandurile
genitiv-dativ singular brand brandului
plural branduri brandurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z