reduceri si promotii 2018
Definitie branșa - ce inseamna branșa - Dex Online

branșa definitie

BRÁNȘĂ s.f. Ramură de activitate; specialitate în negoț, în meserii etc. ◊ De branșă = de meserie; specialist. [< fr. branche]. substantiv feminin branșă

BRÁNȘĂ s. f. ramură, specialitate, domeniu de activitate. (< fr. branche) substantiv feminin branșă

bránșă s. f., art. bránșa, g.-d. art. bránșei; pl. bránșe substantiv feminin branșă

branșă f. 1. ramură, diviziune specială a unei științe; 2. profesiune, specialitate (= fr. branche). substantiv feminin branșă

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Fr. branche. substantiv feminin branșă

*bránșă f., pl. e (fr. branche, ramură. V. brîncă). Barb. Ramură, specialitate: branșa cizmăriiĭ. - Rom. corect: ramură. substantiv feminin branșă

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț etc.). ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie; specialist. – Din fr. branche. substantiv feminin branșă

BRÁNȘĂ, branșe, s. f. Ramură, specialitate, domeniu de activitate (în meserii, negoț, tehnică etc.). Femeia participă... în toate branșele economice și sociale. SAHIA, U.R.S.S. 108. ◊ Loc. adj. De branșă = de meserie, de specialitate, specialist. Este funcționar bun, dar nu e de branșă. substantiv feminin branșă

BRANȘÁ vb. I. tr. A face un branșament, un racord electric. [< fr. brancher]. verb tranzitiv branșa

BRANȘÁ vb. tr. 1. a face un branșament. 2. (fig.) a pune în legătură. (< fr. brancher) verb tranzitiv branșa

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Fr. brancher. verb tranzitiv branșa

branșá (a ~) vb., ind. prez. 3 branșeáză, 1 pl. branșắm; ger. branșấnd verb tranzitiv branșa

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. – Din fr. brancher. verb tranzitiv branșa

BRANȘÁ, branșez, vb. I. Tranz. A face un branșament sau un racord electric. verb tranzitiv branșa

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului branșa

branșa   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) branșa branșare branșat branșând singular plural
branșând branșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) branșez (să) branșez branșam branșai branșasem
a II-a (tu) branșezi (să) branșezi branșai branșași branșaseși
a III-a (el, ea) branșea (să) branșai branșa branșă branșase
plural I (noi) branșăm (să) branșăm branșam branșarăm branșaserăm
a II-a (voi) branșați (să) branșați branșați branșarăți branșaserăți
a III-a (ei, ele) branșea (să) branșeze branșau branșa branșaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z