brahmanism definitie

BRAHMANÍSM s.n. Religie originară din India, a cărei divinitate superioară este Brahma. [< fr. brahmanisme]. substantiv neutrubrahmanism

BRAHMANÍSM s. n. complex de religii indice, cu caracter politeist, a căror divinitate supremă este Brahma. (< fr. brahmanisme) substantiv neutrubrahmanism

BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma. – Fr. brahmanisme. substantiv neutrubrahmanism

*brahmanízm n. (d. brahman). O religiune indiană a căreĭ perfecționare e budizmu și care are 150,000,000 de adepțĭ. După această doctrină, Brahma, zeu suprem, s’a încarnat succesiv în Brahma, Vișinu și Siva, constituind astfel o trinitate (trimurti). Brahma, în prima incarnațiune, a avut patru fiĭ, din care aŭ ĭeșit cele patru caste ereditare al Indiiĭ: Brahmaniĭ, Kšattriyas, Vaiçyas și Sudras, dedesuptu căroră îs paria saŭ necurațiĭ. substantiv neutrubrahmanizm

brahmanísm s. n. substantiv neutrubrahmanism

brahmanism n. religiune indiană a cării perfecționare e budhismul (150 milioane sectatori). După această doctrină religioasă, Brahma s’a incarnat succesiv în Brahma, Vișnu și Siva, constituind astfel o triplă incarnațiune sau trinitate (trimurti). Brahma, în prima-i incarnațiune, avu patru fii, din cari se trag cele patru caste ereditare ale Indiei, mai prejos de cari sunt paria sau necurații. substantiv neutrubrahmanism

BRAHMANÍSM s. n. Religie indiană, al cărei zeu suprem este Brahma. substantiv neutrubrahmanism

BRAHMANÍSM s. n. Religie antică indiană întemeiată pe Vede, al cărei zeu suprem era Brahma. – Din fr. brahmanisme. substantiv neutrubrahmanism