braconaj definitie

credit rapid online ifn

BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage]. substantiv neutrubraconaj

BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage) substantiv neutrubraconaj

credit rapid online ifn

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Delict comis de cel care braconează. – Fr. braconnage. substantiv neutrubraconaj

braconáj s. n., pl. braconáje substantiv neutrubraconaj

BRACONÁJ, braconaje, s. n. Faptul de a bracona. ♦ Infracțiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage. substantiv neutrubraconaj

BRACONÁJ, braconaje, s. n. 1. Faptul de a bra­cona; vînătoare sau pescuit ilegal, fără permis. 2. Delictul comis de cel care braconează. substantiv neutrubraconaj

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluibraconaj

braconaj  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular braconaj braconajul
plural braconaje braconajele
genitiv-dativ singular braconaj braconajului
plural braconaje braconajelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z