braconá (-néz, -át), vb. – A vîna ilegal. Fr. braconner. – Der. braconier, s. m., din fr. braconnier. verbbracona
BRACONÁ vb. I. intr. A vâna sau a pescui fără voie; a face acte de braconaj. [< fr. braconner]. verbbracona
BRACONÁ vb. intr. a vâna, a pescui ilegal (fără permis, în perioade prohibite). (< fr. braconner) verbbracona
braconá (a ~) vb., ind. prez. 3 braconeáză verbbracona
bracona verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)bracona | braconare | braconat | braconând | singular | plural | ||
braconând | braconați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | braconez | (să)braconez | braconam | braconai | braconasem | |
a II-a (tu) | braconezi | (să)braconezi | braconai | braconași | braconaseși | ||
a III-a (el, ea) | braconează | (să)braconai | bracona | braconă | braconase | ||
plural | I (noi) | braconăm | (să)braconăm | braconam | braconarăm | braconaserăm | |
a II-a (voi) | braconați | (să)braconați | braconați | braconarăți | braconaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | braconează | (să)braconeze | braconau | braconară | braconaseră |