brănui definitie

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie) unei operații de îmbibare cu seu topit la 800. verb tranzitiv brănui

brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă verb tranzitiv brănui

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec. verb tranzitiv brănui

BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. T r a n z. (În industria pielăriei) A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie; unei operații de îmbibare cu seu topit la 80°. – Variantă: brenói vb. IV. verb tranzitiv brănui

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului brănui

brănui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) brănui brănuire brănuit brănuind singular plural
brănuind brănuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) brănuiesc (să) brănuiesc brănuiam brănuii brănuisem
a II-a (tu) brănuiești (să) brănuiești brănuiai brănuiși brănuiseși
a III-a (el, ea) brănuiește (să) brănuiai brănuia brănui brănuise
plural I (noi) brănuim (să) brănuim brănuiam brănuirăm brănuiserăm
a II-a (voi) brănuiți (să) brănuiți brănuiați brănuirăți brănuiserăți
a III-a (ei, ele) brănuiesc (să) brănuiască brănuiau brănui brănuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z