brăcinar definitie

brăcinár s. n., pl. brăcinare; (în gen.) s. m., pl. brăcinari, conform Dicționarului limbii române (Academia Română). substantiv masculin brăcinar

brăcinár, -i, s.m. – 1. Șnur, sfoară, ață împletită cu care se leagă pantalonii (gacii, gatiile) în jurul brâului. 2. Puntea dintre coarnele plugului (de obicei, în forma diminutivă, brăcinăriță); bulfeie, brățară (ALR 1956: 20). – Din brăcie + -ar. substantiv masculin brăcinar

brăcinár (pop.) s. n., pl. brăcináre substantiv masculin brăcinar

brăcinar n. 1. Tr. curea de strâns nădragii (sau bracele); 2. fig. spetează ce leagă capetele cracilor la piscul carului. substantiv masculin brăcinar

desfăcut la brăcinari expr. care provoacă (pe cineva) la o competiție. substantiv masculin desfăcutlabrăcinari

brăcinár s. n., pl. brăcinare; (în gen.) s. m., pl. brăcinari, conform Dicționarului limbii române (Academia Română). substantiv neutru brăcinar

BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + suf. -ar. substantiv neutru brăcinar

brăcinar n. 1. Tr. curea de strâns nădragii (sau bracele); 2. fig. spetează ce leagă capetele cracilor la piscul carului. substantiv neutru brăcinar

brăcinár n., pl. e (din brăcirar, d. brăcire). Vest. Sfoara cu care se strîng cioareciĭ. Lemnu care unește furca caruluĭ (în care se îmbucă furca caruluĭ). – Și bîrcinar. substantiv neutru brăcinar

BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. (Pop.) 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină (reg. „cingătoare” <lat.) + suf. -ar. substantiv neutru brăcinar

BRĂCINÁR, brăcinare, s. n. Șiretul (sau sfoara, cureaua) care se bagă în îndoitura de sus a izmenelor, a ițarilor sau a cioarecilor, spre a-i putea strînge pe mijloc. Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299. Copil cu brăcinar de sfoară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 204. substantiv neutru brăcinar

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brăcinar

brăcinar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brăcinar brăcinarul
plural brăcinari brăcinarii
genitiv-dativ singular brăcinar brăcinarului
plural brăcinari brăcinarilor
brăcinar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brăcinar brăcinarul
plural brăcinari brăcinarii
genitiv-dativ singular brăcinar brăcinarului
plural brăcinari brăcinarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z