reduceri si promotii 2018
Definitie brâuleț - ce inseamna brâuleț - Dex Online

brâuleț definitie

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu. 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. substantiv neutru brâuleț

brîuléț n., pl. e. Brîŭ mic. Brîŭ (cîntecu și jocu). substantiv neutru brîuleț

brâuléț (brâ-u-) s. n., pl. brâuléțe substantiv neutru brâuleț

BRÂULÉȚ, brâulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brâu; brâușor, brânișor. 2. Numele mai multor dansuri populare; melodie după care se execută aceste dansuri; brâu (II). [Pr.: brâ-u-] – Brâu + suf. -uleț. substantiv neutru brâuleț

BRÎULÉȚ, brîulețe, s. n. 1. Diminutiv al lui brîu (I 1). 2. Numele unui dans popular și melodia după care se joacă. V. brîu (II). Ilie începu să zică cu foc un brîuleț, de tremura frunza poienii. SADOVEANU, O. I 302. – Pronunțat: brî-u-. substantiv neutru brîuleț

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brâuleț

brâuleț   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brâuleț brâulețul
plural brâulețe brâulețele
genitiv-dativ singular brâuleț brâulețului
plural brâulețe brâulețelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z