reduceri si promotii 2018
Definitie brândușă - ce inseamna brândușă - Dex Online

brândușă definitie

ghiocél m., pl. (d. ghioc 2. Cp. și cu germ. sas. glöckchen, clopoțel, ghiocel). O mică plantă erbacee amarilidee bulboasă (galanthus nivalis) care înflorește în Februariŭ și Martie și face o singură floare albă mirositoare aplecată în jos (din care cauză, în est, se numește clopoțel. Se numește și brîndușă și primăvăriță). O varietate a eĭ se numește și ghiocel de toamnă (amarvilis lútea). Zglăvoc, albăstriță. V. brebenel. substantiv feminin ghiocel

brîndúșă (-șe), s. f. 1. Plantă, floarea-brumei (Colchicum autumnale). – 2. Varietăți de șofran (Crocus aureus sau heuffelianus sau reticulatus). Origine necunoscută. Este pus în legătură cu sb. brnduša, brenduška „șofran”, dalm. brndjuška „șofran”, rut. brenduška, brandjuši, pe care Vittorio Bertoldi, Un ribelle nel regno de’ fiori, i nomi romanzi del Colchicum autumnale, Ginebra 1923, p. 61, îl pune în legătură cu numele date în sl. vacii, și pe care DAR și Scriban le propun ca etimoane ale rom. Totuși, cuvintele par străine de atmosfera lingvistică sl., și ar putea proveni din rom. (Candrea, Elementele, 406; Giuglea, Dacor., III, 567-73). Căutîndu-le alte explicații, Philippide, Principii, propune un lat. *brundusia; Giuglea, Dacor., III, 567, derivă cuvîntul de la o rădăcină autohtonă *brend- „umflat”, iar Pușcariu, Lr., 176, probabil influențat de ipoteza anterioară, îl consideră cuvînt autohton. Este posibil să existe o legătură între brîndușe și brînză, dar nu este ușor de lămurit, în stadiul actual al cercetării. substantiv feminin brîndușă

BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, în formă de pâlnie (Crocus). 2. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu flori roșietice și liliachii (Colchicum autumnale).Comp. bg. brenduška, sb. brnduša. substantiv feminin brândușă

brîndúșă (est) și úșe (vest) f., pl. ĭ (rut. brendúška, rus. brundýška, sîrb. brnduša, bg. brenduški, -dúška). Numele maĭ multor plante bulboase: 1. una iridee (crocus reticulatus), al căreĭ bulb se mănîncă: 2. alta liliacee veninoasă și întrebuințată de popor la colorat (cólchicum autumnale). 3. alta numită maĭ des ghiocel (galanthus nivalis). V. alunele, baraboĭ și orașniță. substantiv feminin brîndușă

brândúșă, -e, (blândușă), s.f.- (bot.) Plantă erbacee cu flori violete, în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus Heuffelianus) sau toamna (Colchicum autumnale): „Că-i vremea de-mpodobit / Tăt cu aor și argint, / Pe la ușe, cu blândușe” (Calendar 1980: 1); „Când înfloresc blândușele toamna, va fi toamnă lungă” (Calendar 1980: 10). Florile se folosesc la răni, degerături și contra reumatismului; decoctul plantei se utilizează la spălatul pe cap, pentru creșterea părului și contra păduchilor; fetele îl pun în smântână și apoi se ung pe față pentru a deveni mai rumene (Dumitru 1992: 89-90). – Cuvânt autohton (Pușcariu, Russu); Din rad. *brend-, „umflat” (Giuglea). substantiv feminin brândușă

brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe substantiv feminin brândușă

brândușă f. 1. (de toamnă), plantă ce apare în primele zile de toamnă, cu flori roșiatice în formă de pâlnie, întrebuințată la colorat (Colchicum autumnale); 2. (de primăvară), un fel de șofran cu flori violete (Croccus). [Origină necunoscută]. substantiv feminin brândușă

BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, sb. brnduša. substantiv feminin brândușă

BRÎNDÚȘĂ, brînduse și brînduși, s. f. Nume dat mai multor plante cu flori în formă de pîlnie, violete, albe sau galbene, care cresc prin poieni, finețe și pășuni umede (Crocus). Erau puse între file brîndușe... de pe baltă. CAMILAR, TEM. 26. Leona are obicei de strînge, toamna, cepe de brîndușă. SADOVEANU, N. F. 35. Mă plîng brîndușilor. De jalea mătușilor. TEODORESCU, P. P. 84. substantiv feminin brîndușă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brândușă

brândușă   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brândușă brândușa
plural brândușe brândușele
genitiv-dativ singular brândușe brândușei
plural brândușe brândușelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z