reduceri si promotii 2018
Definitie brâncire - ce inseamna brâncire - Dex Online

brâncire definitie

BRÂNCÍ1, vb. IV. v. îmbrânci. verb tranzitiv brânci

brâncì v. a da brânci cuiva, a-l împinge cu mâinile ca să dea în lături. verb tranzitiv brâncì

BRÂNCÍ1, brâncesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) îmbrânci. – Din brâncă2. verb tranzitiv brânci

BRÎNCÍ2 vb. IV v. îmbrînci. verb tranzitiv brînci

brîncésc V. îmbrîncesc. verb tranzitiv brîncesc

îmbrîncésc v. tr. (d. brîncă). Daŭ brîncĭ, împing afară orĭ în colo [!]: bețivu fu îmbrîncit. Fig. Îndemn, împing: inima-l îmbrîncea să se ducă. – Și brîncesc: c´o mînă e brîncit spre bară (VR. 1911, 8, 212). verb tranzitiv îmbrîncesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului brâncire

brâncire   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular brâncire brâncirea
plural brânciri brâncirile
genitiv-dativ singular brânciri brâncirii
plural brânciri brâncirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z