boy definitie

BOY s.m. (Rar) 1. Servitor indigen din colonii (mai ales în hoteluri). 2. Dansator dintr-un ansamblu de music-hall. [< engl. boybăiat]. substantiv masculin boy

boy (angl.) s. m., art. bóy-ul; pl. bóy, art. bóy-i [pron. bó-iĭ] substantiv masculin boy

BOY s. m. 1. servitor indigen din colonii; liftier (în hoteluri). 2. dansator dintr-un ansamblu de music-hall. (< engl. boy, băiat) substantiv masculin boy

BOY, boy, s. m. 1. Servitor indigen în colonii. 2. Băiat angajat într-un hotel pentru diverse servicii. – Cuv. engl. substantiv masculin boy

boy-scout m. numele englezesc al cercetașului. (V. această vorbă). substantiv masculin boyscout

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului boy

boy   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular boy boy-ul
plural boy boy-i
genitiv-dativ singular boy boy-ului
plural boy boy-lor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z