BOWLING s.n. Joc de popice practicat pe o pistă modernă cu dispozitive automatizate de colectare și de amplasare a popicelor. [Pron. báuling. / < engl. bowling]. substantiv neutrubowling
BOWLING [BÁULING] s. n. 1. joc de popice practicat pe o pistă modernă, cu dispozitive automatizate. 2. teren, loc amenajat pentru bowling (1). (< engl. bowling) substantiv neutrubowling
bowling (angl.) [pron. bávling] s. n. substantiv neutrubowling
BOWLING s. n. 1. Variantă a jocului de popice. 2. Loc, teren amenajat pentru bowling (1) și alte jocuri mecanice. [Pr.: báŭling] – Din engl. bowling[alley]. substantiv neutrubowling
bowling substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | bowling | bowlingul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | bowling | bowlingului |
plural | — | — |