bourel definitie

bourél² (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bouréi adjectivbourel

BOURÉL¹, bourei, s. m. 1. Diminutiv al lui bour (1). 2. (Reg.) Melc. adjectivbourel

BOURÉL², -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ca ale bourului (1). – Din bour + suf. -el. adjectivbourel

bourél m., pl. eĭ. Bourean, boŭ drăgălaș. Sfredeluș, o pasăre. Melc, culbec (în jocurile copiilor). adjectivbourel

!bourél¹ (bo-u-) adj. m., pl. bouréi; f. boureá, pl. bouréle adjectivbourel

bourel m. 1. bou (ca răsfățare): 12 boi bourei la coadă codalbei POP.; 2. nume dat melcului (din cauza coarnelor sale); 3. Buc. sfredeluș, numit și ochiu-boului (această păsărică nefiind mai mare decât un ochiu de bou). adjectivbourel

BOURÉL, -EÁ, bourei, -ele, s. m., adj. 1. S. m. Diminutiv al lui bour (1). 2. Adj. Cu coarne ca ale bourului (1); bourean. 3. S. m. Melc (I). – Bour + suf. -el. adjectivbourel

BOURÉL¹, bourei, s. m. Diminutiv al lui bou. v. bou (1), Vițeluși, bourei se prăbușeau sub fuga boilor negri. CAMILAR, N. II 48. 2. (Regional) Melc. Bourei, bourei, Scoate coarne de vițel... Pop. – Pronunțat: bo-u-. adjectivbourel

BOURÉL², -EÁ, bourei, -ele, adj. Cu coarne ascuțite» ca ale bourului. Boi bourei... Înfrunte țintați, în coarne ferați. ALECSANDRI, P. P. 102. ♦ (Substantivat, m.) Sfîrc (al sînului). Sub alba haină de noapte, de la. gît în jos se trădau boureii sînilor. EMINESCU, N. 63. ◊ Pronunțat: bo-u-. adjectivbourel