bóulea (ea dift.) adv. Munt. Fam. A cădea de-a’n boulea, a cădea de-a bou, în brînci. V. berbeleacu. invariabilboulea
boulea (d’an) adv. alene, ca un bou: merge tot d’an boulea. invariabilboulea
de-a-nboulea expr. prostește, în mod stupid. invariabildeanboulea
de-a-n bóulea (pop.) (bo-u-) loc. adv. invariabildeanboulea